Durerea pe care o resimt este imensa. Nu puteam sa imi imaginez ca o singura persona poate sa ma faca sa sufar atat. Plang de zile intregi si simt ca nu mai am lacrimi, in spatele meu sta o tona de servetele ude, camera a inceput sa aiba un miros urat. Draperiile negre nu lasa sa se strecoare nici un firicel de lumina am uitat cum arata soarele. Ma invart in camara, in gunoiul care este si as vrea sa fac curat, dar nu pot, ma simt slabita secata de orice putere, atunci cand a plecaat a luat cu el si ultima bucata din mine. Il iubeam atat de mult si el nu a facut decat sa omoare fiinta din mine, vorbele dulci si saruturile lui pasionale inca mai sunt aici prezente. Patul in care stau inca mai are parfumul lui si toate momentele frumoase petrecute imi apar non stop in minte. Toate planurile care le facusem impreuna s-au spulberat, aveam atatea vise si pana ieri eram cel mai fericit om. Reusea sa faca din mine un om bun imi scotea in evidenta doar calitatile, cand era in jurul meu radiam si vibram de fericire. El care era centrul universului meu, el iubirea vietii mele nu a facut allceva decat sa ma dezamageasca.
Plaja, briza marii care batea si noi stand imbratisati privand rasarit dupa rasarit adormind in nisipul fierbinte. Ultimele noastre clipe de fericire, ultimele saruturi inainte de apus. Aici am ramas eu insarcinata si aici s-a sfarsit povestea noastra de dragoste. Cu ce poate sa greseasca un copil nevinovat care asteapta sa vada lumina zilei? De ce sa omori un suflet intr-un mod atat de crud el e o parte din noi e rodul iubirii noastre e tot ce ramane in urma noastra. Copia noastra fidela care ar trebui sa aduca doar bucurii si cu care ar trebui sa iesim mandri pe strada. E o fiinta nevinovata care noi am ales sa o cream. Dar el nu vede aceste lucruri, vrea doar sa se distreze, sa traiasca totul din plin, nu pot sa inteleg cu ce iar sta in cale acest copil inocent. Nu as putea sa fac asa ceva, inca mai am vanatai si tot corpul ma doare. A fost atat de crud m-a batut fara mila si a incercat prin orice mijloace sa ma convinga sa renunt la copil.  Cand ma gandesc ca as omori o parte din barbatul pe care il iubesc devin neputincioasa.
Stau in pat si observ ca incepe sa se vada burtica care creste. Am un sentiment minuat gandindu-ma ca voi fi ,, mama” , e singurul lucru care imi da speranta si care ma tine in viata. Stiu ca viata mea nu are nici un rost fara el dar nu poti sa ai intodeauna tot ce iti doresti. Se aude un ciocanit in usa, ma indrep sa deschid, desi nu imi doresc sa vad pe nimeni.
– Ce e cu tine? Nu mai dai nici un semn de viata. Te simti bine?
– O, Deea. Am luat-o in brate, e cea mai buna prietena a mea ne cunoastem de cand eram mici, e ca o sora pentru mine. Nu ma simt prea bine, am raspuns eu intr-un final si lacrimile au incecut sa imi curga din nou.
– Hai, te rog, nu mai plange, totul va fi bine, ii faci rau la cel mic, gandeste-te putin si la el. M-a luat de mana si ne-am indreptat spre pat. Dar se vede ca n-ai mai facut curat aici de mult.  S-a dus sa traga draperiile si sa deschida geamul, lumina puternica m-a orbit pentru cateva momente. Am vrut sa ma ridic sa marg sa o trag la loc, dar ea a venit langa mine. Stai jos, uite o sa fac curat aici apoi mergem sa ne plimbam pana atunci stai si incearca sa dormi, sunt sigura ca nu ai inchis un ochi de mult, ai niste cearcane de speriat. Avea dreptate eram foarte obosita, asa ca m-am conformat, am tras patura peste mine si in cateva minute am atipit.
Cand m-am trezit in camera era un miros placut si totul stralucea, m-am uitat la ceas si am constatat cu uimire ca dormisem zece ore. Ma simteam mai bine si m-am hotarat sa nu mai plang si sa las totul in urma, sa incerc sa traiesc si sa fiu fericita. Incetul cu incetul am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea, iar vremea trecea, am incercat sa imi ocup timpul cu diverse activitati si sa nu ma mai gandesc la el. Am facut un obicei ca in fiecare seara sa ies pe terasa si sa cant la chitara, imi placea asta si noptile in care era luna plina si  cerul ivadat de stele ma facea sa visez din nou.
Nici nu stiu cum au trecut noua luni, ma apropii de momentul cel mare, sunt foarte emotionata pentru ca nu am aflat daca e fata sau baiat, am vrut sa fie o surpriza si acum mor de nerabdare sa aflu.
Cand mi-am tinut pentru prima data copilul in brate am avut o senzatiie de usurare si fericire, eram bucuroasa cand am vazut ca am un baiatel frumos si sanatos. M-am hotarat sa il cheme Alex ca si pe tatal lui. Este ata de mic si frumos, are ochii albastri spre verde si parul e negru, pielea e foarte alba, parca e o papusa. Traiesc un vis minunat, si nu regret alegerea pe care am facut-o. Pe cand ma pregateam sa plec de la maternitate, a aparut Deea  in fuga cu o fata ingrozitoare, tremura.
– Nu o sa iti vina sa crezi ce s-a intamplat a zis ea tragandu-si, sufletul. M-am speriat si eram ingrijorata, nu o mai vazusem niciodata asa. Alex…Alex a zis ea.
– Ce, s-a intamplat? am zis eu lasand copilul din mana.
– A avut accident de masina si a murit, era impreuna cu fata cu care umbla el in ultima prioada si au murit amandoi intrand sub un tir. Doctorii au constatat ca era beat si de aceea a pierdut controlul. Am inghitit in sec si m-au dat lacrimile, socul a fost imens am ramas blocata cateva minute si nu am stiut cum sa reactoinez, doar plansul bebelusului m-a trezit la realitate, l-am luat in brate si l-am sarutat.
– Off  baby nu ai reusit sa iti cunosti tatal, va trebui sa ne descurcam singuri de acum incolo eroule, noi doi vom lupta impotriva lumii, Deea a incepu sa rada, mi-a luat geanta de pe umar si am plecat acasa.